技

Ascutirea este formata in principal din trei etape. Ascutirea propriu-zisa in care se folosesc pietre de apa poroase, cu granularitate mare 200-300 din oxid de aluminiu sau carborundum. Este exclusa categoric folosirea de polizoare care oricum se folosesc numai pentru otel rapid, de strung (care isi pastreaza duritatea chiar si dupa "albastrire"); orice otel carbon atins de piatra de polizor isi pierde duritatea, chiar daca este doar caldut la atingere. A doua etapa este ascutirea cu pietre de apa cu granularitatea 800-2000. A treia etapa si cea finala este honuirea care se face numai cu pietre de ascutit naturale cu granulatie mai fina de 0.8µ . O lama honuita ultra fin, in acest mod, are o durata de utilizare tripla.

De ce neparat ascutire cu pietre de apa pentru unelte si cutite japoneze? In cultura japoneza, dar si in vechea cultura armuriera medievala, sunt apreciate taisurile din otel dur. Ori otelul poate avea trei caracteristici: duritate, tenacitate si rezistenta la uzura, dar numai doua dintre acestea in acelasi timp. Ori acest lucru a pus probleme de ascutire. Problema a fost rezolvata laminand otel dur pe un fier moale. Pe langa alte avantaje practice, pe care nu le discutam aici, a fost cel al usurintei de ascutire. Ce se petrece de fapt? In general, pietrele de apa de ascutit se uzeaza in timp si este chiar dorit acest lucru, pentru a expune mereu particule gen aschie microscopica cu margini taioase. Ori, fierul moale, care suporta otelul dur, tocmai asta realizeaza. El zmulge mai intai particule din substrat care pe suprafata umeda a pietrei formeaza o pasta abraziva. Tocmai aceasta pasta abraziva este avantajul pietrelor de apa; ea continua sa expuna si sa uzeze suprafata pietrei expunand noi si noi particule. Fara aceast proprietate, lamele de otel dur al aluneca pe suprafata pietrei producand cel mult o lustruire, stim acest lucru cand am incercat sa ascutim un cutit pe o piatra abraziva uscata. Daca va uitati atent la macelari, isi ascut cutitele pe pietre ude si care mai au suprafata ,,murdara" cu o pasta.

Faza finala de honuire cu pietre naturale este cumva mai speciala. Se pare ca tipul de abraziv folosit in acest caz lasa structura otelului "deschisa", fata de abrazivii uscati gen hartie #2000 care produc o lustruire (la nivel miscroscopic o "curgere" a otelului) ce ascunde complet granulatia si calitatile lamei. In plus, fata de pietrele foarte fine artificiale, cele naturale se pare ca produc si niste reactii chimice. In timpul ascutirii, fina pulbere de otel, care sta in suspensie in pasta de ascutire, se oxideaza foarte repede in timpi de ordinul minutelor; se pare ca sunt usor corozive. Toate aceste lucruri au ajutat la crearea unei culturi a ascutirii printre diverse mestesuguri. Din aceste motive, "curba de invatare" in utilizarea acestora este foarte lunga. In Japonia se zice ca iti trebuie minim 6 luni ca sa "inveti" fiecare unealta.